Fetelor de măritat li se pregăteau zestrea cu care pleca la casa bărbatului. Pânzeturi cusute, țoluri și bineînțeles costumul tradițional.

Ruho era denumirea pânzei țesută cu borangic. Miresei i se punea pe cap țesătura de către nașă în semn că a devenit femeie. Portul femeii începea cu o cămașă cu poale, pe deasupra ei se prindea brâul fiind mai lat, urma fota și pe deasupra catrința, un fel de fotă mai groasă de iarnă prinsă de bete sau bărneț.

Pe cap se purta baticul cu flori multicolore, sau iarna bertă, broboadă neagră din țesătură groasă.

Cu traista se strângea darul la nuntă de către nași.

Ce am observat și mi s-au părut interesante, portul tradițional la îi și cămăși sunt cusute manual cu flori că prin Ardeal, iar fotele sunt de influență moldovenească, tot la fel cum jocurile ceangăilor sunt moldovenești, dar strigăturile în limba maghiară sunt izbitor de asemănătoare cu cele din partea Ardealului.

Oricum ar fi, dacă doriți să vedeți oameni gospodari, primitori, cu frică de Dumnezeu și din tradițiile ceangăilor, faceți o vizită locurilor, în zona Bacăului, unde trăiește o comunitate a ceangăilor majoritară, veți găsi localități curate, grădini cu flori”ca-n rai”și case pregătite pentru oaspeți.